8.03.2009

             DUMINICA I-a DIN POST (A ORTODOXIEI)

 

          Duminica I-a din Postul Paştelui poartă numele de Duminica Ortodoxiei. Se numeşte aşa pentru că ne aduce aminte de biruinţa ortodoxiei asupra celor care persecutau cultul Sfintelor Icoane.

          În această Sfântă Zi ne aducem aminte şi de Sinodul VII Ecumenic (787 d.Hr.), când creştinătatea din toată lumea s-a adunat la Niceea unde au stabilit pentru totdeauna cinstirea obiectelor sfinte, deci şi a sfintelor icoane.

          Chipurile sfinte erau cinstite încă din cele mai vechi timpuri. Încă din Vechiul Testament poporul evreu cinstea chipurile heruvimilor ţesute pe covoarele ce acopereau Cortul Sfânt (Ieş. 25.40 şi Ev 9.5). Istoria consemnează că prima icoană zugrăvită vreodată, a fost însăşi  Chipul Domnului nostru Iisus Hristos, imprimat pe mahrama Veronicăi în timp ce mergea sub povara crucii spre calvar.

          Primul om care a zugrăvit chipul lui Dumnezeu a fost Sf. Ap. Luca. Acesta o reprezenta pe Maica Domnului cu pruncul în braţe, aşa cum vedem şi astăzi în lăcaşurile de cult.

          În vremea persecuţiilor, primii creştini se ascundeau în catacombe unde săvârşeau Sf. Liturghie în faţa chipurilor pictate ce Îl reprezentau pe Dumnezeu însuşi, pe Maica Domnului sau pe martiri.

          Cinstirea obiectelor sfinte printre care şi a icoanelor, a durat până în secolul al VIII-lea, când s-a început din motive greu de înţeles, persecuţia împotriva acestora. Cei care nu înţelegeau rostul icoanei în cult, au început să le batjocorească sau să le scoată din casele lor şi din biserici. Mai mult, pictura bisericească ce înfrumuseţa locaşurile de cult a fost acoperită ca să nu se mai vadă. Din această cauză s-a ţinut în anul 787 d.Hr. sinodul al VII-lea ecumenic care este amintit în Duminica I din Postul Mare, ca o biruinţă asupra acestei persecuţii pornită împotriva icoanelor. La acest sinod s-a hotărât că icoana nu este chip cioplit pentru că cel ce o cinsteşte se roagă nu icoanei însăşi şi nici materiei din care este făcută icoana, ci celui reprezentat în ea.

          Sfinţii părinţi care au participat la acest sinod au lăsat în scrierile lor mărturii despre cinstirea sfintelor icoane. Astfel Sf. Teodor Studitul spunea că „Întruparea Domnului este temeiul cinstirii Sfintelor Icoane, Iisus fiind prototipul lor”, făcând referire că prin venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, omul l-a văzut pe Dumnezeu însuşi, adică pe Dumnezeu Tatăl.

          Sfântul Vasile cel Mare, trăitor în secolul al IV-lea, spunea cu mult înainte de persecuţia împotriva icoanelor că „Cinstea adusă icoanei se îndreaptă spre originalul ei”. Prin urmare cel ce are în faţa sa o icoană sau o poză, a unei persoane dragi, şi se uită la aceasta, se gândeşte la ceea ce reprezintă ea şi nu la materia însăşi din care este făcută.
 

                        Preot  Profesor  Dumitru  Dospin