Duminica a 16-a după Rusalii

(Pilda talanţilor)

       În data de 10 ianuarie se citeşte pericopa evanghelică despre înmulţirea talanţilor. Cu alte cuvinte în Biserici se dă citire Pildei talanţilor pe care a rostit-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos în nişte împrejurări similare cu care ne-am obişnuit, în faţa mulţimilor.
        Pilda talanţilor pe care o putem citi în evanghelia după Matei cap. 25 vers. 14-30, este una dintre cele mai frumoase şi mai înălţătoare spuse până atunci pentru că prin rostirea ei Domnul Hristos vroia să atragă atenţia asupra vieţii de aici cât şi asupra celei de dincolo. Această pildă are multe învăţături şi din ele se poate trage una, zicem noi, mai interesantă şi mai pe înţelesul celor de astăzi să ne fie mai bine, să fim binecuvântaţi de Dumnezeu şi să câştigăm Împărăţia lui Dumnezeu. Învăţătura cea mai potrivită ar fi aceea că fiecare dintre noi se nasc şi vin pe lume cu un dar de la Dumnezeu, adică cu  ceva bun, cu ceva ce ar putea fi mai târziu apreciat de oameni şi de lume. Fiecare are ceva frumos şi plăcut se poate distinge cu acestea în rândul celor cu care intră în contact de-a lungul vieţii. Aceste daruri pe care le putem numi potrivit evangheliei de astăzi talanţi, trebuiesc înmulţite atunci când se poate şi când este nevoie. Se înţelege că nimeni nu este fără un talant. Fiecare are unul, doi, trei sau mai mulţi talanţi pe care ne spune Domnul Hristos în evanghelia de astăzi, trebuie să le înmulţească. Talantul sau talanţii aceştia trebuie înmulţiţi de aceea sunt daţi de la Dumnezeu în dar, sau gratis. Observăm că Sfântul evanghelist Matei descrie talanţii ca ceva ce trebuie înmulţiţi pentru că dacă, ar spune el, nu s-ar face astfel, s-ar pierde şi ceea s-a primit. La sfârşitul pildei Domnul nostru Iisus Hristos îi judecă pe cei care au primit talanţi de la El, şi ceea ce trebuie să reţinem este că cei care l-au înmulţit au avut parte de Împărăţia lui Dumnezeu. Dealtfel întâlnim expresia ,,Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră în bucuria Domnului Tău (Matei 25, 21)”, care dealtfel se referă la satisfacţia personală că ai făcut ceeea ce trebuie în viaţa aceasta, şi la mântuirea sufletului în cea de dincolo. Cel care nu şi-a înmulţit talantul, după cum se vede în evanghelie, şi l-a îngropat, adică cei leneşi şi nelucrători, aceea nu vor putea să aibă parte de bucurii şi nici de mântuirea sufletului.
        Să exemplificăm. Dacă cineva a devenit un rege sau împărat, patriarh, mitropolit sau episcop, preot, profesor scriitor ori judecător, medic sau orice altă meserie, fiecare să nu uite că toate sunt un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu a dat dar (talantul) ca să ajungă fiecare cineva după înclinaţia şi potrivirea stării sufleteşti. Însă fiecare au datoria de a-şi înmulţi acest dar, adică de a-şi face datoria cu dragoste cu smerenie în aşa fel ca să le facă spre folosul oamenilor şi spre Dumnezeu. Dacă se face cu un alt rost decât cu acela de a spori în virtute sau să urce pe calea desăvârşirii, atunci nu poate fi vorba de înmulţirea talantului.
        Cei mai tineri, copiii, elevii şi chiar studenţii ori ceilalţi care sunt daţi spre învăţătură au datoria morală de a-şi înmulţi şi ei talantul. Şi faptul de a învăţa, de a asculta este tot un prilej de a face ceva pentru Dumnezeu şi de ce nu pentru suflet. Este, dacă vreţi, tot o înmulţire a ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Aşadar cu pot înmulţi cei tineri talantul? Prin ceea ce trebuie să facă fiecare acolo unde este trimis de Dumnezeu prin oameni. Aş propune aici câteva daruri pe care cei mai tineri dacă le pot însuşi vor avea multe binecuvântări în viaţa aceasta şi vor primi multe daruri pe pământ. Practicarea lor presupune defapt înmulţirea talanţilor potriviţi pe care l-a Dumnezeu le-a oferit pentru a primi mai târziu binecuvântarea Sa. În primul rând să înveţe pentru că se spune în Sfânta Scriptură:,,Sileşte la învăţătură inima ta şi urechea ta la cuvinte iscusite”(Pilde 23, 12). Apoi propun ascultarea. Se ştie că ascultarea este o virtute creştină şi să nu uităm că cel ce dă dovadă de ascultare de oricine în săvârşirea unui lucru bun ascultă de Dumnezeu:,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine mă acultă, iar cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă, iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine”(Luca 10, 16 ). În sfârşit aş mai spune aici că împlinirea celei de-a cincea porunci este tot împlinirea, înmulţirea un talant:,,Cinsteşte pe Tatăl tău şi pe mama ta ca bine să-ţi fie ţie şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”(Ieşire 20, 12). Reamintim aici că potrivit învăţăturii Bisericii şi a Sfinţilor Părinţi, tata şi mama sunt şi părinţii fizici adică cei trupeşti care ne-au dat naştere dar sunt totodată şi cei mai în vârstă care ne sfătuiesc şi ne învaţă spre tot lucrul bun. Sau, într-o altă ordine de idei spunea Dumnezeu către solomon când era mai tânăr:,,Ascultă, fiul meu, şi te înţelepţeşte şi îndreaptă inima ta pe calea cea dreaptă” (Pilde 23, 19).
       În concluzie dacă se doreşte ca să primim multe daruri de la Dumnezeu şi să fim ajutaţi de El trebuie să înmulţim darul din noi, adică talantul, în funcţie de vârsta noastră, de pregătirea noastră, de profesia fiecăruia, într-un cuvânt de ceea ce a dat Dumnezeu să fim într-un loc, într-un moment, într-o clipă a vieţii noastre, cu cineva, cu ceva, sau undeva. Să fim pilduitori în faptă şi în cuvânt ca să ne înmulţim şi să înmulţim şi pe alţii prin noi, ca văzând faptele noastre cele bune să preamărească pe Dumnezeu cel din ceruri”(Matei 5, 16). Şi dacă vom face aşa anii noştri se vor binecuvânta, talanţii se vor înmulţi, şi sfârşit bun vom dobândi, Amin.

 

Preot Profesor Dumitru Dospin